Sachertorte si oameni frumosi

Cei din jurul meu stiu ca nu ma dau in laturi de la a accepta noi provocari. Desi, in prima faza ma agit, ceva ma-ndeamna sa merg inainte. Imi gasesc mereu resursele necesare de a duce la capat un proiect in care m-am bagat. Am si eu un brand de conservat :)!

Prietena mea, Andreea I, cu care am lucrat nopti si zile intr-o companie, si ce frumos a fost,  mi-a propus sa fac un tort pentru o cafenea. Usor, am zis intial.
Nu am inteles corect cerintele: ideea este sa fac torturi pentru 40 de persoane. Nu facusem niciodata o astfel de cantitate. Si totul trebuia de facut de mine.
Intreb, sub o masca de relaxare: cand vrei sa facem asta?
Raspunsul, relaxat, fara masca: peste o saptamana jumatate. Adica pe 12 octombrie.

Nici macar nu-mi revenisem dupa cel de-al doilea eveniment culinar.
Ca si job, lucrez tot in domeniul evenimentelor. In special evenimente corporate. Si trecusem printr-o perioada destul de aglomerata. Si frumoasa :)
Imi era foarte dor de un week-end in care sa dorm.
Mi-am calculat temeinic timpul, si am zis „Da”.
Nu puteam refuza o asemenea oferta, mai ales ca nu faceam altceva decat sa investesc in zona asta care creste precum un aluat de cozonac.

M-am decis sa fac Sachertorte. Ma rog, o replica a acestuia intrucat reteta originala este foarte bine pazita.

PicMonkey Collage

Sambata m-am pus pe copt. Aveam deja 40 de persoane inscrise. Am mai primit ceva solicitari, din mers, asa ca am marit numarul de torturi.
Andreea, a fost langa mine. Asa cum a fost mereu in aventura pe care am avut-o cand lucram impreuna. Si in care am reusit sa bifam reusite dupa reusite. Nici in situatia de fata nu ne-am dezis.

A batut muuuuuulta frisca si s-a asigurat ca am la indemana cele necesare.

La finalul zilei de sambata 7 torturi erau pregatite pentru a face cunostinta cu cei 45 de invitati (7 torturi care au necesitat 2.5 kg de ciocolata neagra (70%)  topita!..

Reteta o gasiti aici!

Nu mai percepeam exact gusturile si parca nimic nu mai imi placea. Daca eu nu sunt multumita, nu prea exista cai sa ma faci sa cred ca a fost ok!..standardul e standard, ce naiba..

In dimineata zilei de duminica, m-am trezit si primul lucru pe care l-am facut a fost sa tai un tort si sa-l gust!

mmm…bun! Imediat m-am inseninat si eram convinsa ca va fi o zi reusita.

PicMonkey Collage6

A fost..minunat! Eu asa m-am simtit! Eram incantata de cate persoane am reusit sa strangem in 3 zile si eram fericita ca au intrat in cafenea si trecatori. Si ce minunat este sentimentul de a vedea ca se mananca tot din farfurie!

Am fost placut surprinsa ca au venit si prieteni pe care nu-i mai vazusem de ani. Mi-am facut si prieteni noi.

PicMonkey Collage2PicMonkey Collage5

PicMonkey Collage4

Poate vi se pare putin ceea ce am reusit sa facem. Dar va asigur ca nu este. Mi-a ramas in minte afirmatia unui prieten, care are obiceiul de ma pune pe ganduri – „cele mai mici reusite legate de o pasiune par, si sunt, enorme”. Si are dreptate. Asa ca pun si aceasta reusita in ‘borcanul cu bunatati”. O sa va explic la un moment dat cum sta treaba cu borcanul asta…

PicMonkey Collage3

Le multumim celor de Cafe Bulevard & More. Au spus ca ne astepta peste doua saptamani :)..nu voi reusi sa onorez invitatia atat de rapid, insa pana la finalul anului cu siguranta mai facem un eveniment de socializare dulce!

Am muncit destul de mult si pentru evenimentul asta. Am lucrat, din nou, contratimp. Bucataria mea era plina ochi de produse de patiserie. Dar, la finalul zilei de duminica eram atat de relaxata incat ai fi zis ca am fost intr-un spa. Si asta, in mare parte, datorita energiei pozitive cu care am fost inconjurata.

Atunci cand trec momentele tensionate si complesitoare, sentimentul dulce al succesului baga in amnezie efortul si consumul anterior. 

Si o iei de la capat.

Important este sa ai alaturi oamenii frumosi care nu fac altceva decat sa-ti puna pene-n aripi!

Zbor lin va doresc!

Don't be selfish...Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

2 Comentarii

  • comment-avatar
    Stefan octombrie 20, 2014 (12:58 pm)

    Cand am cunoscut-o prima data, mi se parea ca taie, este dura si este excesiv de severa. Mai tarziu mi-am dat seama ca asta venea din dorinta adanca de a performa, de a fi nr.1 in tot ceea ce gandeste si face, viseaza, transpune si compune. Este in stare sa faca arta din orice atinge, elaboreaza, modeleaza si innobileaza. Am fost bucuros s-aud ca vom lucra pentru a atinge performanta si a imparti succesul. Am visat impreuna, am purtat zile de-a randul sacul cu vise si am gasit impreuna multe raspunsuri la problemele incalcite, care se incapatanau sa interfereze cu noi. Apoi a ales sa inceapa un alt drum. A fost greu fara…Apoi ne-am obisnuit… Intr-o zi deschid mailul si vad:lightgoodfood.ro Ce naiba-i chestia asta? Dupa care vad minunatii care se deruleaza cu o viteza ametitoare si care o au in centru pe „Roxana”. Ea este cea care cu ajutorul harului, bazandu-se pe simturi si tenacitate, da viata viselor, modeland ciocolata, blaturile, legumele, carnea etc., dandu-le chip si suflet. Ce-nseamna sa ai vocatie, talent, pasiune, arta, pricepere, vointa, curaj si mai pot continua epitetele, pentru ea, inca vreo juma’ de ora! Sunt fan lightgoodfood.ro. Stau cu ochii mari pe site si inghit in sec la orice postare. O alt lectie invatata de la Roxana: VISELE DEVIN INCET, INCET REALITATE… DACA-TI DORESTI.

    • comment-avatar
      Roxana - Light Good Food octombrie 20, 2014 (4:43 pm)

      Draga Stefan, esti o persoana pe care o respect si o apreciez foarte mult. Si mai stiu o gasca de cel putin 50 de persoane care sunt in asentimentul meu. Mai mult decat atat, ai fost unul dintre reperele mele pozitive si imi aduc aminte cu drag cum rezolvam impreuna orice situatie, dar absolut orice situatie, cu zambetul pe buze. Comentariul tau m-a emotionat foarte mult. Ma motiveaza in egala masura. Am senzatia ca orice as scrie nu va reusi sa transmita corect starea in care sunt si zambetul gales care imi zace pe fata. Incerc, totusi – MUL-TU-MESC!!! – cu tot sufletul din dotare!

Intorduceti codul de siguranta

captcha