Pana de cauciuc

Nu pot sta departe de „evenimentele” haioase. Sau ele de mine…

Astazi, in timp ce conduceam, vreo 2 soferi imi faceau semn ca am pana. In masina eram cu o colega  – deci fara parte masculina. Eram pe la Grozavesti.

Ce puteam face decat sa trag pe dreapta, sa analizez situatia, si sa evaluez riscurile?!

Pana era….cam pana. Aveam si o vreme potrivita pentru a rezolva problema – vantul batea si era si o mica ploicica. Mi-nu-nat!
Iar eu, cu tocuri si imbracata cu un tricou alb! Perfect!

Nu mai schimbasem o roata singura in viata mea – dar am vazut care sunt pasii si nu cred ca ai nevoie de vreun MBA pentru treaba asta (daca era ceva cu jicloare infundate, abandonam masina).
Drept urmare m-am pus pe treaba.

Scena arata asa cam asa – 2 fete, razand intr-una, incep sa lupte cu roata de rezerva, sa descopere ustensilele necesare schimbarii rotii….

… pe partea cealalta a drumului, niste muncitori pe schele! normaaaal!

Evident ca niciunul nu a facut vreun demers sa ne ajute intr-ale rotii – dar se distrau copios – o blonda schimba o roata! UAU!

Mi-am vazut mai departe de treaba. Am pus cricul, am dat la manivela, iar colega mea se lupta cu scoaterea prezoanelor (adica a suruburilor alea care prind roata).

Pana la urma am preluat toata problema…colega radea prea mult!

Si-am continuat cu desurubatu’, scosul rotii avariate..si montatul celei noi.

E! Problema! nu se potrivea roata de rezerva pe cilindrii aia, sau cum s-or numi!…mai trebuia masina ridicata ..ne-am prins dupa cateva incercari…..si da-i iar la manivela…

Intr-un final s-a potrivit! Stiam ca trebuie stranse foarte bine prezoanele, asa ca depuneam eforturi in acest sens…sa nu-mi fuga roata in timpul mersului.

Apare un baiat! vreo 17 ani, cu fata din aia cumintica.
-Ce-ati patit?
– Pana! (in pana mea! nu se vede?!..gandesc eu!)
– A!

Colega imi facea poze pentru ca era fascinata de cum aratam eu pe tocuri luptandu-ma cu roata..

Si-i face o sugestie baiatului:”O poti ajuta, daca vrei!”.

Baiatul, cu o fata fascinata (de la tocuri, de la context..) imi spune:

– Parca faceti asta de-o viata! (n.r. – schimbatul rotilor).

!?!?!?!?!?!

Evident ca ne-am pus pe ras! mi s-a parut geniala remarca lui! Am lasat roata, am lasat tot..si radeam..

El, mirat, se uita la noi – de ce radeam cu atata foc?

Pai cum sa nu razi?! In loc sa puna mana sa ma ajute, el admira abilitatea mea de a strange o roata!..si mai era si spiritual..

El nu radea, ci privea in continuare uimit, neintelegand ce ni se pare noua atat de amuzant…si a plecat..lasandu-ma cu rasul..si cu roata!..neconsolata.

Dupa ce am strans ultimul surub, opreste un bun samaritean, singurul de altfel, care ma intreaba daca am nevoie de ajutor. I-am multumim frumos – tocmai terminasem.

Bine ca a imortalizat Laura momentul cu pricina..ca sa va puteti amuza si voi..

Asta a fost prima mea experienta de gen…

Daca aveti nevoie de ajutor cand faceti pana sa ma chemati cu incredere – vreau sa-mi imbunatatesc timpii!

Seara frumoasa!

Don't be selfish...Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Nu sunt comentarii

    Intorduceti codul de siguranta

    captcha