Pana de cauciuc
Nu pot sta departe de „evenimentele” haioase. Sau ele de mine…
Astazi, in timp ce conduceam, vreo 2 soferi imi faceau semn ca am pana. In masina eram cu o colega – deci fara parte masculina. Eram pe la Grozavesti.
Ce puteam face decat sa trag pe dreapta, sa analizez situatia, si sa evaluez riscurile?!
Pana era….cam pana. Aveam si o vreme potrivita pentru a rezolva problema – vantul batea si era si o mica ploicica. Mi-nu-nat!
Iar eu, cu tocuri si imbracata cu un tricou alb! Perfect!
Nu mai schimbasem o roata singura in viata mea – dar am vazut care sunt pasii si nu cred ca ai nevoie de vreun MBA pentru treaba asta (daca era ceva cu jicloare infundate, abandonam masina).
Drept urmare m-am pus pe treaba.
Scena arata asa cam asa – 2 fete, razand intr-una, incep sa lupte cu roata de rezerva, sa descopere ustensilele necesare schimbarii rotii….
… pe partea cealalta a drumului, niste muncitori pe schele! normaaaal!
Evident ca niciunul nu a facut vreun demers sa ne ajute intr-ale rotii – dar se distrau copios – o blonda schimba o roata! UAU!
Mi-am vazut mai departe de treaba. Am pus cricul, am dat la manivela, iar colega mea se lupta cu scoaterea prezoanelor (adica a suruburilor alea care prind roata).
Pana la urma am preluat toata problema…colega radea prea mult!
Si-am continuat cu desurubatu’, scosul rotii avariate..si montatul celei noi.
E! Problema! nu se potrivea roata de rezerva pe cilindrii aia, sau cum s-or numi!…mai trebuia masina ridicata ..ne-am prins dupa cateva incercari…..si da-i iar la manivela…
Intr-un final s-a potrivit! Stiam ca trebuie stranse foarte bine prezoanele, asa ca depuneam eforturi in acest sens…sa nu-mi fuga roata in timpul mersului.
Apare un baiat! vreo 17 ani, cu fata din aia cumintica.
-Ce-ati patit?
– Pana! (in pana mea! nu se vede?!..gandesc eu!)
– A!
Colega imi facea poze pentru ca era fascinata de cum aratam eu pe tocuri luptandu-ma cu roata..
Si-i face o sugestie baiatului:”O poti ajuta, daca vrei!”.
Baiatul, cu o fata fascinata (de la tocuri, de la context..) imi spune:
– Parca faceti asta de-o viata! (n.r. – schimbatul rotilor).
!?!?!?!?!?!
Evident ca ne-am pus pe ras! mi s-a parut geniala remarca lui! Am lasat roata, am lasat tot..si radeam..
El, mirat, se uita la noi – de ce radeam cu atata foc?
Pai cum sa nu razi?! In loc sa puna mana sa ma ajute, el admira abilitatea mea de a strange o roata!..si mai era si spiritual..
El nu radea, ci privea in continuare uimit, neintelegand ce ni se pare noua atat de amuzant…si a plecat..lasandu-ma cu rasul..si cu roata!..neconsolata.
Dupa ce am strans ultimul surub, opreste un bun samaritean, singurul de altfel, care ma intreaba daca am nevoie de ajutor. I-am multumim frumos – tocmai terminasem.
Bine ca a imortalizat Laura momentul cu pricina..ca sa va puteti amuza si voi..
Asta a fost prima mea experienta de gen…
Daca aveti nevoie de ajutor cand faceti pana sa ma chemati cu incredere – vreau sa-mi imbunatatesc timpii!
Seara frumoasa!
