Pana de cauciuc. Nr.2.

Revin cu povesti. Aventura „pana de cauciuc nr 1″ o gasiti aici.

Acum avem pana nr.2.

 

cric-porsche

Dimineata, joi, plec mandra la birou. Nimic suspect. Doar trafic. Si un domn sofer care mergea paralel cu mine. Nu m-am uitat la el. Nu m-am intrebat ce vrea. Pentru ca sunt multi oameni nervosi dimineata in trafic si n-am chef sa-mi stric ziua cu cei care au probleme cu tinerea in frau a nervilor.

La un moment dat, deschide geamul. Eu – nimic. Mandra. Nu intorc privirea. Pentru ca stiam ca nu l-am sicanat cu ceva.

Ma depaseste.

500 m de mai incolo, tocmai cand intram intr-o minunata si lunga coloana de masini, mi se parea ca masina trage cam mult drepta. Ea trage de fel, ca nu-si regleaza singura geometria. Nu a invatat la scoala.

Totusi, tragea prea mult! Dau semnal, imi fac loc, trec pe prima banda si trag pe dreapta. Eram pe la Casa Presei Libere.

Pana. Totala.

@$#%##&#^*^%@#!!())@@@^@*&^@&%!%$!^@

Pentru ca ma grabeam. Si pana?! Iarasi?!?!?!

„A! cred ca asta vroia sa-mi spuna colegul de trafic de mai devreme! Putea sa claxoneze…”

..femeile astea, mereu nemultumite! 😀

Masina era pusa intr-un loc ok, asa ca dau sa comand un taxi. Nu a mai fost necesar pentru a si aparut unul cu lumina verde aprinsa. Urc.

Domn’ taximetrist: „Va fac eu pana”

Eu: ” Multumesc, dar ma grabesc. O rezolv diseara”

Mergem cateva minute…

Domn’ taximetrist: „ati vazut ca merg cu 80 la ora. Daca ati spus ca va grabiti…”

Eu: „Multumesc, dar nu este nevoie sa va grabiti atat de tare”

Domn’ taximetrist: „Pai daca nu va grabiti, de ce nu m-ati lasat sa fac pana?”

Eu: ” E in regula, o rezolv diseara”

Domn’ taximetrist: „In 5 minute o terminam. Doar o faceam eu”

Eu: zambesc!

Domn’ taximetrist: „Intelegeti domnisoara? eu o faceam!”

Eu: gandesc pentru mine..”Domnisoara! :)

Domn’ taximetrist: „EU O FACEAM!”…si incepe sa rada…

Ok! I get the point!

….

Plec de la birou cu o alta masina. Ajung la masina mea si incep sa caut cele necesare sa rezolv pana. Aveam o tinuta adecvata de aceasta data: blugi si bocanci.

Scot roata de rezerva (in portbagaj aveam materiale promotionale, 2 cauciuli, umbrela, 4 vaze mari tip pahar martini, o plasa cu carti, mingi de ping-pong..si cred ca mai erau ceva chestii pe acolo…) si incep sa caut cricul si cheia pentru prezoane. Cricul il gasesc. Cheia, nu!

Si cauta! Si cauta!..era pusa frumos intr-un loc special in lateral! Ia uite! Cate spatii speciale am eu in portbagaj!

Buuun! Si-ncep!

„Desfasor” cricul..dau la manivela..ceva nu era bine! Dar nu ma prindeam ce!

Nu! Nu a venit (inca) nimeni sa ma ajute!

Si dau in continuare la manivela!

Opa! Apare un tip! In pantaloni de camuflat. La lupta, tata!

Tipul: „va descurcati sau aveti nevoie de ajutor?”

Acu’..io ce sa raspund? Ca nu ma descurc? Sa ma prezint ca o pasare cu aripa franta?! Ajutorul nu-mi strica, ce-i drept..

Eu: „ma descurc, de descurcat…”..nevrand sa-l oblig sa ma ajute…

Totusi! Providenta!

Tipul: „..hadeti ca va ajut eu..”

Tocmai cand se apleaca, ma prind si eu ce nu arata bine la cric..il montan invers!!!

Incep sa rad..si ma retrag gratioasa de langa masina…Scuza mea…era cam intuneric in zona :)

Tipul, nu zice nimic! Isi vede mai departe de treaba.

Nu sunt genul care sa stau cu mainile in san, asa ca ma ofer sa desfac prezoanele. Teapa si aici! Erau stranse atat de tare ca nici urcandu-ma pe cheie nu le puteam slabi…

Ma salveaza tipul…desface prezoanele fara a forta cu piciorul cheia. Cata putere, dom’le!

M-am comportat ca o veritabila asistenta intr-o sala de chirurgie. Am adus roata de rezerva la-ndemana, am desurubat prezoanele slabite de tip, am insurubat prezoanele..I-am lasat tipului spatiu sa le stranga bine, bine…I-am adus apa si servetele sa se curete pe maini.

In 7-8 minute totul era rezolvat.

I-am multumim frumos! I-am urat si multa sanatate!

Si habar nu am cum se numeste. Nu ne-am prezentat. Dar ii multumesc, din nou. M-as fi chinuit ceva fara el.

Poze nu am facut. Ar fi fost dubios :)))

Masinuta mea este gata de rulare pe drumurile Bucurestiului!

Astept pana nr.3!

PS: cred ca trebuie sa nu mai fiu asa mandra si sa ii las pe colegii de trafic sa-mi comunice ce au de comunicat :)

Don't be selfish...Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

2 Comentarii

  • comment-avatar
    Daniel februarie 20, 2015 (4:40 pm)

    Simt o unda de regret…ceva din „Ultima zi in Paris” sau „Undeva, candva…”.
    Nu stiu daca exista aceste titluri, insa, daca s-ar filma, ar avea ca si punct de pornire pentru scenariu textul tau :)

    Felicitari ! :**

Intorduceti codul de siguranta

captcha