Manifest 1 – Pitic cocalar galagios

29

Ma adresez barbatilor. Cum am putea face sa luati atitudine in fata piticilor cocalari galagiosi? Cum?

Va provoc! Va si instig! Dar taiati-le curentul!

Eram intr-un magazin. Coada la toate casele.
Un pitic, chel, cocalar, a-nceput sa urle la casier sa se miste mai repede. Desi, chiar nu era cazul sa-l admonesteze.
Evident, toti ne-am intors spre el. L-am cautat ceva timp cu privirea pana sa-l vad…era doar o mana de om. Cu gura mare.

Partenera cocalarului, l-a rugat sa vorbeasca mai incet ..”se uita lumea la noi”. Ataaat! S-au deschis portile cocalariei…in toata mizeria lor…

A inceput sa urle si sa invite lumea sa se uite in continuare la el si la chelia lui…si la „muschi”…si..alte chestii pe care el le considera „marete”..

Eu nu am vazut decat un om infect, de care-mi era sila.

Nu are rost sa reproduc toate mizeriile pe care le debita. Credeti-ma ca la un moment era definitia vulgaritatii si a prostului gust.

Si, nimeni, dar absolut nimeni nu l-a facut sa taca. Sau macar sa-i atraga atentia cu ceva.

Am momente in care ma mananca grav limba in astfel de situatii. Dar ma cenzurez. Pentru ca sunt femeie.
Si stiu ca mi-ar fi dificil sa fac fata. Foarte dificil.
Fata nu mi-o cenzurez. Niciodata. Las sa se vada pe ea tot dezgustul de care sunt in stare.
Probabil ca voi avea ceva repercursiuni la un moment dat. Dar poate am noroc si vor fi ceva barbati curajosi in jurul meu care sa ma sustina.

Ma intreb ce-ar fi fost daca cineva ar fi lua atitudine in situatia data?!
Nu ma refer la violenta. Ci sa-i fi atras atentia ca depasise limitele acceptate de societatea anului 2014. Atat.
Nu in cuvintele astea..ca n-ar fi inteles omu’ nimic. Pe un limbaj adecvat, pe intelesul lui, dar nu licentios.

Ce-ar fi fost?!

Pai ar fi fost asa cum trebuie sa fie!

Noi, in marea noastra majoritate, nu facem ceea ce impune o astfel de situatie. Nici eu! Pentru ca imi este teama. Mai ales ca m-am bagat odata intr-o situatie cu niste hoti de buzunare si mi-au soptit la ureche ca daca nu tac …normal, ma taie. Vesnica amenintare. Eram pustoaica. Dar tot am gasit momentul potrivit sa-i spun omului pagubit ca i s-a luat portofelul. Este adevarat ca pana acasa am mers in ritm alert stresata ca cineva ma urmareste….

Si de fiecare data am luat atitudine in fata cretinilor care te ating in mijloace de transport. Cretinilor…e mult prea bland spus. Niciodata nu am avut aliati! Am comentat singura! Lumea din jur, intorcea doar capul… Noroc ca acum am masina…

Cocalarii galagiosi, unii si pitici pe deasupra, au sentimentul ca totul, dar absolut totul li se cuvine.
Si ca sunt fatali…Din punctul meu de vedere, fatali de prosti.
Trebuie insa subliniat ca aceste specimene, cocalarii, sunt uniti in situatiile de „criza”.

Noi, toleram, stam in banca noastra, si apoi ne minunam de repeziciunea cu care cresc tentaculele cocalariei.

Ma repet, cum am putea face sa luati atitudine in fata piticilor cocalari galagiosi? Cum?

Va provoc! Va si instig! Din nou.

….m-am racorit!

PS: „cocalar = termen ce denumeste acele persoane lipsite de etica, neincadrate prin actiunile lor in limitele bunului simt. Se disting in general prin burtile mari , cefe groase si transpirate , lanturi groase atarnate la gat”. Mai adaug: tatuajul cu mica sirena si vocabularul licentios. Unii au o inaltime ..redusa, chelie pronunta, gura mare si au credinta ca 12 cm inseamna ceva!

 

 

Don't be selfish...Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Nu sunt comentarii

    Intorduceti codul de siguranta

    captcha